Când treci prin multe, cu greu te mai poate suprinde ceva. Însă întotdeauna există acel lucru la care nu te-ai aştepta pentru nimic în lume. Şi, tocmai când treci şi tu printr-o perioadă mai liniştită a vieţii tale, tocmai când scapi de un brief infernal care te-a bântuit timp de vreo trei săptămâni, când n-ai niciun client care să te frece la icre, pac! Te loveşte direct în faţă, fără niciun avertisment, fără niciun preaviz. Cum stăteam eu ieri pe terasă, amorţindu-mi plămânii cu o ţigară, sună telefonul. De obicei, refuz să răspund la telefoanele personale în timpul serviciului, pentru că am impresia că îmi distrag atenţia de la ceea ce fac. Dar, cum ieri nu prea aveam ce face şi eram într-o dispoziţie de milioane, am făcut imensa greşelă de a apăsa pe afurisita aia de tastă verde.
La capătul celălalt, o amică dintr-un anturaj mai vechi cu care nu mai vorbisem de mai mult de un an. Aflasem de prin social media că se logodise şi că era cu acelaşi tip de vreun an. Păreau fericiţi (sau cel puţin ăsta era mesajul pe care-l transmiteau reţelele virtuale). La telefon, amica mea numai fiericită nu era. Plângea în hohote şi sughita mai rău ca un indian îndopat cu curry. Mi-a mirosit a break-up, ceea nu era atât de ieşit din comun, însă din continuarea discuţiei mi-am dat seama că era mai grav de-atât. După ce vreo cinci minute am încercat în zadar s-o fac să se liniştească, mi-a trântit-o direct în faţă, fără menajamente: „Florin (logodnicul) e bisexual”.
Whoopsie! În caz că nu ştiaţi, bisexualitatea e una dintre cele mai mari temeri ale unei femei aflate într-o relaţie. Şi nu pentru că ar avea ceva cu asta, ci pentru că a-şi ţine bărbatul departe de alte femei e una, însă a-l ţine departe şi de femei şi de bărbaţi în acelaşi timp este un efort supraomenesc. Şi, dacă în cazul unei alte femei lucrurile se rezolvă relativ uşor (mai cu o păruială, mai cu nişte unghii înfipte în gâtlej), când ai drept rival un bărbat n-ai nicio şansă de reuşită. Bun… Deci acest oarecare Florin era bisexual. No harm done, dar de ce mama măsii a aşteptat mai mult de un an să-i spună asta şi toantei care-l credea straight şi cu toate minţile acasă?!
Eu sunt un om destul de open-minded, însă când vine vorba de bisexualitate, până şi eu îmi ridic semne de întrebare. OK, înţeleg… Suntem în secolul 21, suntem liberi să facem ce alegeri vrem cu privire la orientarea noastră sexuală, dar de ce să nu alegem o tabără once-and-for-all şi să stăm dracului acolo, ca să nu mai generăm confuzii şi să futem şi viaţa altora?! E aiurea să fii sexually confused până la sfârşitul zilelor. Adica, c’mon, înţeleg experimentalismul. Cu toţii experimentăm, mai ales sexual. Dar e oare corect să facem asta la nesfârşit, fără să ţinem cont de ceilalţi? Eu zic că nu-i OK, dar poate sunt doar demodat…
Boy Out Of Hell 
Aurelian, văd o schimbare faină. Îmi place! pupicescu :*
Mersi, mersi! Dar unde anume vezi schimbarea asta faină? La articolul ăsta, la blog în general sau la mine?
„dar de ce să nu alegem o tabără once-and-for-all”
Crezi că au de ales? Nu e ca şi cum te trezeşti într-o dimineaţă şi spui „de astăzi sunt bisexual/gay/straight”.
Pur şi simplu eu sunt de părere că te naşti cu orientarea sexuală, doar că în unele cazuri iţi dai seama de asta/te conformezi cu situaţia ceva mai greu.
La fel ca tine, și eu cred că orientarea sexuală e ceva genetic, cu care te naști, nicidecum o boală sau o chestie pe care o dobândești în timp. Numai că nu mi se pare OK ca, în timp ce-ți dai seama de ce parte a baricadei ești, să încurci viețile celorlalți. Atâta tot. 🙂
Salut,nu inteleg expresia „straight şi cu toate minţile acasă”. Poti sa binevoiesti sa imi spui/sa ne traduci ceea ce ai dorit sa spui ?! 🙂 Apropo,asta e prima data cand intru si citesc articolele tale de pe blog,mi se par foarte civilizate,intr-adevar occidentale si de bun-simt. Calitate mai presus de cantitate,cred ca e un motto fain pentru acest blog. Succes !