Cavalerisme: Cum însoțești o femeie pe stradă

La braț

Mă uit la oamenii și în special la cuplurile pe lângă care trec și observ că în ziua de azi, din ce în ce mai puțini bărbați știu cum să meargă alături de o femeie pe stradă. O fi de vină secolul și societatea haotică în care trăim, unde cei șapte ani de acasă nu mai implică neapărat și respectarea regulilor de conduită socială. Astăzi, doar în cazuri extrem de rare mai vezi un bărbat mergând braț la braț cu o doamnă sau domnișoară.

De ce? Nu pot să înțeleg pentru că, în umila mea opinie, pentru un bărbat, brațul unei femei reprezintă o onoare pe care ea ți-o oferă. Iar pentru o femeie, gestul suprem de încredere față de un bărbat pe care-l admiră sau, în orice caz, față de care nu este total indiferentă. La urma urmei, ce poate fi mai frumos decât strânsoarea delicată a degetelor ei subțiri și îngrijite în jurul brațului tău în timp ce mergeți agale printre străini, tu drept și țanțoș, ea agale și pe tocuri cui?

Obiceiul de a-i oferi brațul unei femei pe stradă s-a născut acum multe secole, undeva prin Londra dacă mai țin eu bine minte. A început ca o chestie mai mult practică, întrucât bărbații obișnuiau să meargă tot timpul pe marginea trotuarului, oferind brațul femeii aflate lângă ei pentru a o proteja de fumul mașinilor, de praful ridicat de acestea sau de stropii de apă ori de câte ori un autoturism lua câte o baltă.

Mai târziu, când orașul a căzut în mizerie, devastat fiind de sărăcie, domnii au făcut schimb de locuri cu partenerele pentru a le feri de clădirile și aleile întunecate unde de cele mai multe ori se ascundeau infractori în așteptarea unei prăzi ușoare. Pe lângă un jaf sau cine știe ce altă grozăvie, puțin fum și câțiva stropi de apă erau mai lesne de îndurat. Oricum ar fi, mersul braț la braț a rezistat în timp și a fost preluat de către societate la nivel global câțiva ani mai târziu, devenind un simbol al eleganței.

A merge alături de o femeie pe stradă, chiar și în societatea modernă în care trăim, reprezintă o mare responsabilitate pentru un bărbat. Și nu din pricina unor potențiali atacatori, ci din pricina faptului că orice femeie trebuie să aibe alături de ea un protector, un braț ferm de care să se sprijine ori de câte ori simte nevoia. Nu pentru c-ar fi mai slabe sau inferioare bărbaților, ci pentru c-așa-i stă bine unei femei, să se lase ajutată și îngrijită.

Ca să fiu înțeles, trebuie să specific că folosind cuvântul „bărbat”, nu mă refer la băiețașul de cartier, cocalar, șmecheraș de Dorobanți sau Pipera, iar folosind cuvântul „femeie” nu mă refer la acele doamne sau domnișoare care n-au purtat în viața lor o fustă sau care beau cot la cot cu bărbații și scuipă semințe pe caldarâm. De la aceste categorii de oameni nu pot avea nicio pretenție. Vorbesc aici despre domnul pentru care croitorul nu este o poreclă din pușcărie și despre doamne sau domnișoare pentru care feminitatea nu înseamnă un decolteu cât mai adânc.

Dacă ești un cavaler adevărat, nu numai că îi vei oferi brațul tău duduii cu care mergi pe stradă, ci te vei abține (dacă ai aceste obiceiuri) de la scuipat, molfăit gumă, discuții despre fotbal, politică și alte subiecte ermetice, înjurături, întors capul după alte femei, remarce deocheate la adresa celorlalte reprezentate ale sexului frumos, fluierat, aruncat gunoaie altundeva decât la coșul de gunoi și, în mod categoric, de la a-ți folosi cealaltă mână pentru a-ți domoli mâncărimile din zonele intime.

Nu zice nimeni să exagerezi ca-n filmele de la Hollywood și să-i întinzi haina pe jos pentru a trece peste o baltă, deși recunosc că aș vrea să văd așa ceva măcar o dată-n realitate. Însă un minim de cavalerism și de atenție zic eu că nu strică unui domn modern. Și, nu uita, faptul că te-ai născut bărbat nu te face neapărat cavaler sau domn. Până acolo, munca-i multă și ambiția trebuie să fie pe măsură!

Reclame

Șapte Greutăți (Seven Pounds)

Când m-am gândit să adaug rubrica „Filme” la blog, mi-am spus: „OK, acum despre ce dracu’ o să scriu? Nu prea se mai fac filme bune.” Ei, iată că zilele acestea am dat peste un film care m-a impresionat și pe care îl recomand tuturor cu căldură.

Deja afișul m-a scutit de orice efort de a da detalii. Este vorba despre cel mai recent film care-l are în rol principal pe nimeni altul decât Will Smith. Actorul, care a jucat și în alte filme celebre, precum „MIB – Men In Black” sau „Hancock”, interpretează de această dată un rol cât se poate de serios. Probabil că seriozitatea debordantă a filmului și tenta sa dramatică m-au făcut să stau puțin pe gânduri înainte de a-l viziona (nu sunt un mare fan al dramelor). Dar pentru că mă plictisisem de toate porcăriile aparute recent pe piață, i-am dat o șansă acestui „film serios”. Și n-am regretat.

Acum ar urma partea în care eu povestesc ce se întâmplă în film. Uite că nu-i așa! N-o să divulg acțiunea și nici deznodământul, pentru că ele reprezintă toată frumusețea filmului. Voi încerca doar să dau câteva detalii care ar ațâța pofta oricărui cinefil care se respectă. Trebuie să încep prin a spune că nu l-am mai văzut niciodată pe Will Smith interpretând un rol atât de serios. Dacă până acum numele lui îmi trezea în minte imagini care îmi stârneau râsul, în acest film, personajul pe care el îl interpretează nu poate decât să mă facă să-mi analizez comportamentul și să văd dacă am fost un om bun sau nu. De fapt, cred că ăsta este și rolul filmului: să te facă să te autoanalizezi, să te pui în locul personajului și să vezi dacă tu ai fi în stare să faci sacrificiul pe care l-a făcut el. Dacă poți, chiar și teoretic, ești un om bun. Dacă nu… asta e.

Vorbind la modul cel mai serios, „Seven Pounds” este un film care chiar „te ține în priză”, în sensul că nu înțelegi mare lucru din început, deci trebuie să fii foarte atent la acțiune și la derularea evenimentelor. Finalul clarifică totul și plusează la capitolele de originalitate și dramatism. Tot finalul este cel care dezvăluie motivul pentru care misteriosul Ben Thomas (Will Smith) își pierde slujba de inginer în aeronautică și „devine” un biet angajat la Fisc.

Ca să n-o mai lungesc, filmul ăsta e foarte potrivit pentru perioada sărbătorilor. Aruncați toate DVD-urile cu filme cu Moși Crăciuni expirați! De Crăciun, când trebuie să fim mai buni, mai darnici, mai generoși,„Seven Pounds” ne dă o adevărată lecție de bunătate și sacrificiu.

Vizionare plăcută!