D’amitié

Și iată că s-a dus și săptămâna „de foc”… După aproximativ douăzeci de ore de somn (meritate, zic eu), sunt din nou în stare să merg pe picioarele mele. A fost cea mai extenuantă săptămână prin care am trecut în toată viața mea. Motivul? Trei litere: M A P. N-o să discut despre asta acum, pentru că sunt absolut incapabil să-mi pun gândurile-n cuvinte. În schimb, aș vrea să dedic articolul ăsta tuturor prietenilor mei și să le mulțumesc în felul ăsta pentru că au fost alături de mine în tot acest timp.

Toată viața mea am fost o persoană singuratică. Copilăria și apoi adolescența mi-au fost marcate de o timiditate excesivă, care m-au împiedicat întotdeauna să mă împrietenesc cu cei din jurul meu. Târziu de tot mi-am descoperit latura sociabilă, deși am și-acum momente în care simt pur și simplu nevoia să mă retrag în carapacea mea, fără să văd sau s-aud de nimeni. Din cauza asta, n-am avut niciodată un prieten adevărat, un „best friend” cum se mai spune. Toate necazurile, toate depresiile mi le-am ascuns undeva în interiorul meu și le-am rumegat în tăcere, fără să spun cuiva despre ele. N-am avut niciodată un umăr pe care să plâng, sau un prieten căruia să-i spun ce mă apasă.

Cum spunea și Teo la un moment dat, experiența Moeciu mi-a schimbat viața. Brusc, am descoperit un grup de oameni minunați, care s-a extins treptat. Ei sunt singurul motiv care mă ajută să merg mai departe, să vreau să mă autodepășesc și să trăiesc. Dacă n-ar fi ei, existența mea ar fi mult mai amară. Nopțile trecute m-au făcut să țin și mai mult la unii dintre ei.

Pe această cale, trebuie să le cer iertare tuturor pentru starea deplorabilă în care mă aflam în dimineața de dinaintea prezentării campaniei publicitare. Îi cer scuze și-i mulțumesc lui Vlad pentru că m-a adunat de pe jos când am leșinat din cauza stress-ului și a nesomnului, dar și lui Vladimir, pentru că m-a însoțit la facultate, în loc să stea acasă și să doarmă. Băieți, vă datorez viața. Și o spun pe cel mai serios ton. Multe nu-mi mai amintesc din dimineața cu pricina, însă sprijinul vostru mi-a demonstrat că sunteți niște prieteni adevărați. Aș vrea să am ocazia să mă revanșez față de voi…

Aș vrea să-i mai mulțumesc Teodorei, pentru că este cea mai sufletistă persoană pe care am cunoscut-o vreodată. Indiferent ce ar spune alții, ea nu va scădea niciodată în ochii mei. Sunt cel mai norocos om de pe planetă pentru că mi-e prietenă. Îi mulțumesc și Aurei, care m-a dus acasă cu mașina, când eram semi-lucid și halucinațiile deja mă copleșiseră. Îi mulțumesc Adinei, pentru că emană bunădispoziție și Amei, fără de care partea de producție a campaniei noastre ar fi fost la pământ.

În ultimul timp, am realizat că am devenit în mod iremediabil dependent de grupul meu de prieteni. Când nu sunt cu ei, liniștea mă obsedează și mă întristez. Simt nevoia să-i văd zilnic, măcar cinci minute, să știu că sunt acolo și că există. Prea bine nu știu să descriu senzația de a nu fi cu ei, dar oricum e una a dracului de nașpa. Poate că unii oameni și-ar da banii pe mașini sau mai știu eu pe ce lucruri extravagante. Ei bine, eu, dacă aș avea bani, mi-aș cumpăra o casă încăpătoare și i-aș muta pe toți prietenii mei cu mine. Aș face orice ca să fie ei fericiți. Știu c-o să sune dramatic, dar pentru oamenii ășta aș fi în stare să-mi dau și viața, dacă mi-ar cere-o.

Oameni buni, vă iubesc la modul cel mai sincer și mai serios! N-aș putea să vă spun asta în față, așa că prefer s-o fac pe blog. Vărsătorul este zodia care-și mărturisește cel mai greu sentimentele și care rămâne o enigmă indescifrabilă pentru toți cei din jur. Este, pe de altă parte, zodia care preferă să închidă orice mijloc de comunicare cu ceilalți atunci când este trist sau deprimat. Asta ca să mă justific…

Știu că am fost inconsecvent și, pentru mulți dintre cei care vor citi aceste rânduri, cuvintele mele nu vor avea absolut niciun înțeles. Înainte să încep s-o iau pe câmpii mai rău decât am făcut-o până la acest paragraf, vă mulțumesc și vă cer scuze tuturor dacă v-am pus vreodată într-o ipostază proastă.

Anunțuri

5 gânduri despre „D’amitié

  1. Ca de obicei, iti ceri scuze..*nts nts nts*.
    Dragul meu Aurelian, THAT’S WHAT FRIENDS ARE FORR! 😀
    – si o alta varianta in romana ar fi : prieteni iti sunt cei care te ajuta la greu 🙂
    nu ai pentru ce sa iti ceri scuze..ti’am mai zis’o si o sa ti’o repet pana scapi de ticul asta:P
    A fost o saptamana pe care o voi tine minte toata viata…si acum o luna – 2 A INCEPUT o perioada minunata, pe care nu o s’o uitam niciodata:)
    grupul muieciu extins is the best in fjsc:X

  2. Misteriosul Cal Verde aprobă acest post și este de părere că cea mai bună răsplată pentru prietenii lui Aurelian este să fie alături de el în continuare. Prietenii adevărați nu concep termenul de datorie sau recompensă, pur și simplu sunt siguri că și prietenii lor ar fi acolo să îi ajute ori de câte ori ar fi nevoie, fără să apeleze la asemenea gânduri. Și noi îți mulțumim Aurelian, pentru că și tu ai dovedit și vei dovedi că ești alături de noi tot timpul. Vorba aia din filosofii din Buhuși, „se poate și mai rău”.

  3. George (fratele Teodorei) iti zice: In afara faptului ca eu chiar nu am ce cauta cu voi, iti inteleg starea pentru ca dupa ziua petrecuta cu voi, mi-am spus „daaamn, vreau si eu o gasca gen Moeciu-extins”.
    Iar tu esti un tip foarte ok! Tine-o tot asa, frate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s