Sex cu… năbădăi

N-o să înțeleg niciodată oamenii și pasiunea lor bizară pentru colecționat ciudățenii. Hai să zic că mai merge să colecționezi timbre, monede de pe vremea lu’ Pasvante Chioru’ sau mai știu eu ce alte obiecte mici și total inofensive. Dar cum mama dracu’ să colecționezi brichete!? Mai ales când sunt confecționate din metal solid, iar una singură cântărește vreo trei kilograme. Poftim? Nu e nicio legătură între brichete și sex? Ei bine, este una a dracului de mare. Întrebați cucuiul pe care de vreo două zile îl port cu mândrie în vârful capului și-o să vă spună el cât de nasol e să regulezi o tipă care are o pasiune idioată pentru colecționat brichete.

Marți, ora 07:00. Eu, cu dureri teribile de cap și de măsea, dârdâi în stația de autobuz. După discuția „încinsă” pe care o avusesem la telefon seara trecută cu o tipă, mă hotărâsem să plec la București ca să trec la fapte. Deh, hormonii… Din lipsa unui motiv mai bun, o mințisem pe maică-mea că merg la o aniversare. Ce dracu’ era să-i spun? „Mamă, vezi că mă duc la București să mi-o trag”? În fine… N-o să intru acum în detalii referitoare la mama. O să spun doar că ea crede că sunt un copil cuminte și inocent. Habar n-are ea de ce sunt în stare (mai ales când vine vorba de sex).

Vine autobuzul, urmează îndelungi ore de stat pe scaun și privit călători idioți care belesc ochii (că alte chestii nu se pot beli în public) la pozele deocheate din „Libertatea” sau „Click” și iată că ajung și eu, ca un taur în călduri, în Capitală. Nu m-am dus direct la ea, că na… Tipa e fată serioasă, are job, chestii-trestii… M-am dus în schimb cu Fiara la o cafea și-o șaorma cu somon afumat, în Mall Băneasa, ca niște fițoși „care este”. Partea cu dusul a fost ușoară. Partea cu întorsul s-a dovedit a fi un calvar. Am stat mai mult de o oră prinși în trafic, blocați într-un autobuz căruia i s-ar fi potrivit de minune titulatura de cuptor pe patru roți. Fiara murea de cald, eu muream și de cald, și de poftă (nu, nu poftă de mâncare!).

În sfârșit, ajung eu acasă la tipă. După vreun sfert de oră de discuții sterile, ajungem și-n dormitor. „Mamă, ce-o să mi-o mai trag!” își spunea neuronul meu veșnic aflat în călduri. Când am intrat în dormitor, pe lângă mirosul discret de levănțică și așternuturile verzi de pe pat, am dat cu ochii de zeci de statuete metalice împrăștiate prin toate camera. WTF?! Erau peste tot! Una pe televizor, vreo două pe măsuță, toate vitrinele erau înțestate, deasupra dulapului mai erau vreo douăzeci, ce mai! Era clar că tipa avea o obsesie. „Sunt brichete, dragă!”, mi-a spus ea când a văzut că mă holbam insistent. Adevărul e că singur nu mi-aș fi dat seama de asta. Nu cruțase niciun colțișor de mobilă. Peste tot erau brichete de diverse mărimi și forme. Unele aveau forme de animale, altele de arme, în timp ce majoritatea înfățișau statui și scene celebre.

Am văzut eu destule ciudățenii la viața mea, dar asta parcă le întrecea pe toate. Deasupra patului, pe etajera suspendată, trona o brichetă imensă, care înfățișa scena aia siropoasă din Titanic, cu el care-o ține pe ea în bătaia vântului, etern simbol al romantismului (Bleah!). În jurul ei, alte brichete mai mici, de forme diverse. OK… Ei se părea un lucru normal, eu eram prea „încins” ca să-mi mai pese, așa că ne-am pus pe treabă. După vreo juma’ de oră de hâță-hâța, lucrurile deja începeau să devină serioase. Eu pe ea, ea pe mine și tot așa…

La un moment dat, ne-am dezlănțuit atât de tare încât patul și implicit etajera au început să se zguduie. În timp ce ea mă călărea, a dracu’ brichetă-statuie tot avansa spre marginea etajerei până ce, dintr-o dată, TROSC! M-a pocnit romantismul în cap (la propriu!). Am văzut stele verzi! Bineînțeles că mi-a pierit tot cheful și am plecat de acolo cât am putut de repede, cu pantalonii-n vine și cu mâna la cap. După așa o lovitură puternică în culmile plăcerii, am noroc că-mi mai amintesc cum mă cheamă.

Trecând peste durerea fizică și peste șoc, am învățat o lecție prețioasă. Data viitoare, înainte de toate, o să întreb toate gagicile pe care le întâlnesc dacă au vreo pasiune pentru colecționat obiecte bizare. Nu de alta, dar n-aș vrea să dau peste o colecționară de bolovani, săbii sau mai știu eu ce alte obiecte contondente. Dă-o dracu’ de treabă! E adevărat că elementul-surpriză este binevenit într-o partidă, dar nici chiar așa…

Anunțuri

12 gânduri despre „Sex cu… năbădăi

  1. Bine ca vii in Bucuresti si nu spui nimic! In fine, lasand asta la o parte, nu pot decat sa spun ca tu intalnesti cei mai ciudati oameni si ti se intampla cele mai ciudate lucruri… si mai ziceam ca eu am ghinion! :))
    Auzi, dar daca intalnesti o tipa sado-maso, ce faci? 😛

    • Eh, nu venisem ca să stau mult. 😀

      Da, ai dreptate. În ultimul timp, am parte doar de oameni „speciali” și mi se întâmplă cele mai ciudate lucruri. O să scriu zilele astea și despre ce mi s-a întâmplat pe litoral. Aia chiar că a fost culmea ciudățeniilor. :))

      Nu pot să zic că sunt ghinionist, dar dacă sunt, cred că știi cui trebuie să-i „mulțumesc” pentru asta. 😉

      Cât despre tipa sado-maso, nu știu ce să spun… Probabil aș trimite-o la tine. 😛

  2. ROFL =))

    Nicio grija :-J Bricheta mea nu are cum sa ajunga in capul cuiva decat daca m-ar face sa ii dau cu geanta in cap :))

    Nu o tin deasupra patului 😛 Dar cat de mari erau ale tipei??? :O Ca am impresia ca asta cu care ai facut „accident” era cat fierul de calcat =))

  3. Mi se pare foarte tare intamplarea=))))) am ras o ora…:))))))))))))))) Doamne…. ti-am zis eu…. nu stiu cum te gasesc fetele astea, au atractie la tine. Se pare ca n-a fost your best day martea aia…Inafara de starbuks, logic. Si de fitele cu somon;)))… App, trebuie sa ma semnez „Fiara” de acum inainte… Sa ma recunoasca Petcu:))

    • Fetele ca fetele, dar ce zici de băieți? :)))))
      Tu știi cel mai bine dintre toți ce pățesc cu ei! :)))))

      Chiar în ziua respectivă trecusem printr-o „experiență” la metrou. Vorba ta, în afara excursiei de la Mall, a fost o zi… plină. 😀

  4. Eu ştiu o fază şi mai tare. Imaginează-ţi că cineva are probleme serioase cu rotula. Eh, a naibii rotulă, sare exact cand tipa e în pat, pentru prima oară cu noul ei prieten. Menzionez că ea stătea deasupra. Deci se poate şi mai rău, măcar tu nu ai ajuns la spital. 🙂

    • Urăsc să spun asta, mai ales în ceea ce privește acest subiect, dar întotdeauna se poate și mai rău! :))))))

      Ce să zic… Îmi pare rău pentru săraca fată, dar mai rău îmi pare pentru bietul băiat, care a rămas neterminat. :))))

  5. Hei! Si eu colectionez brichete! Dar brichete normale, inofensive. Sunt curioasa cum aratau ale tipei. Oricum, am ras dupa fiecare fraza, aproape. :)))) Si astept povestile cu ceea ce patesti cu baieteii ciudati. Suna chiar mai interesant decat fetita cu brichete.

  6. lasa ca e bine si asa 🙂 bine ca ai scapat cu atat.. iar despre chestii ciudate.. sunt altele si mai grozave.. adica ramai PROST cand vezi ce are cate una in camera.. mai intri la cate una si vezi in vitrina.. O PUNGA MARE PLINA DE PAR.. . sau mai stiu io ce..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s