Visul (partea I)

Știa că ceva nu e în regulă. Din momentul în care își ridicase capul de pe perna îmbibată în sudoare, simțise că se întâmplă ceva ciudat. Era conștient că visează, însă își auzise numele pronunțat cu atâta claritate. Fiecare silabă, fiecare sunet, rostite perfect de acea voce caldă, perfectă. Se ridică și privi speriat în camera întunecoasă. Pe măsură ce secundele se scurgeau, devenea din ce în ce mai convins că i se păruse, că totul era doar în imaginația lui. Dar vocea se auzi din nou… Numele lui, pronunțat mai apăsat de această dată, îi stârni un val de fiori pe șina spinării. Încerca din răsputeri să se convingă pe sine că își imaginează, însă o parte din ființa lui îi spunea că totul era adevărat.

Cu răsuflarea întretăiată, se ridică din pat. Un al doilea fior îl cuprinse când tălpile lui atinseră podeaua rece. Parchetul scârțîi ușor sub greutatea corpului său. Îi tremurau genunchii, iar inima îi bătea din ce în ce mai tare. Dar el n-o simțea… Auzea doar chemarea vocii care-i tulburase somnul, o auzea la limita dintre realitate și închipuire. Fără oprire, silabele se succedau, sunetele se întrepătrundeau și se uneau într-unul singur. Când trecu pragul dintre dormitor și sufragerie, nu mai avu nicio îndoială că vocea pe care o auzise era cât se poate de reală.

La început, avu un sentiment de ușurare când observă că în sufragerie nu era nimeni. Toate erau la locul lor, exact așa cum le lăsase înainte să meargă la culcare. Doar pendula din perete se oprise. De 18 ani, nu se stricase nici măcar o singură dată. Acum zăcea tăcută în perete, indicând ora trei. Neliniștea îl cuprinse din nou când, îndreptându-și privirea spre fereastră, zări o umbră întunecată de cealaltă parte. Rămase neclintit pentru câteva secunde, neștiind cum să reacționeze. Vocea se făcu auzită din nou.

Ceea ce la început sunase ca un ecou pierdut în depărtare, devenea acum un sunet clar, care i se lovea de timpane, făcându-i pașii să se îndrepte spre fereastră. Prin întunericul de nepătruns, el ocoli toate obstacolele, fără ca măcar să-și desprindă privirea de la umbra misterioasă ce-l aștepta. Pe măsură ce se apropia, putea distinge un bărbat înalt, cu privirea plecată în pământ. Nu-i vedea fața, însă știa că umbra fusese cea care îl strigase, sursa zgomotului care îi întrerupsese somnul.

Mânat de o forță invizibilă, el deschise larg fereastra, lăsând aerul rece de afară să-i revigoreze chipul obosit. Se lupta din răsputeri, știa că ceea ce făcea nu era bine, însă nu mai deținea controlul asupra corpului său. Nu putea decât să se lase purtat de val și să spere că totul avea să fie bine. În momentul în care fereastra se deschise, bărbatul misterios își ridică privirea. Doi ochi nepământesc de albaștri îl străpunseră atunci până în adâncul sufletului. Aceia cu siguranță nu puteau fi ochii unui om obișnuit. O știa prea bine, dar continua să-i privească.

Umbra zâmbi. În interiorul băiatului se dezlănțui atunci o avalanșă de sentimente confuze și nedefinite, care-i făcură încheieturile să tremure și degetele să-i zvâcnească. Avea un chip perfect, nepământesc de alb. De fapt, totul la acest bărbat părea nepământesc. Ochii, buzele subțiri, aproape feminine, care se terminau în adâncul obrajilor cu o linie fină, părul șaten, lung și cârlionțat care-i cădea pe umerii lați, masculini… Totul părea ca dintr-o altă lume.

Adânc în sufletul său, băiatul știa cine era bărbatul ai cărui ochi păreau să-i cunoască până și cele mai întunecate secrete. De prea mult timp se jucase cu forțe obscure, care depășeau limitele înțelegerii umane. Tot de atâtea ori, nu primise niciun răspuns. Dar iată că acum, acele forțe veniseră să-și ceară drepturile…

VA URMA

Anunțuri

4 gânduri despre „Visul (partea I)

  1. Mi se pare mie sau este un portret twilightian descris aici? Poate e virusul amurgului de vină, dar zău că eu îl văd pe Edward în pasajul de mai sus…
    Cu toate că în momentul în care spui de buclele ondulate mă gândesc la Lestat. :))

  2. Aș vrea și eu să știu cine era… 😐

    Oricum, din câte reușesc eu să-mi aduc aminte, nu arăta nici ca Edward, nici ca Lestat.

    Sincer, Fiară… Ce să caute Edward la mine în vis? Arăt eu a Bella? :)) :))

  3. Nuuu… Nu a arati a Bella;)))))). Doar ca mi s-a parut mie ca ar semana un pic cu Edward… Dar avand in vedere ca stai la soara acum (:P) sigur nu te-ar haitui niciun vampir. Poate doar big mama:))) Care iti transmite salutari.:))

  4. Vai de capul meu! Mi-o și imaginez pe Big Mama alergând după mine pe plajă cu ugerele în voia gravitației, brațele deschise și strigând din toți rărunchii: „Vino să te puuuuup!” :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s