Balul deșertăciunilor©

De zile bune urmăresc reacțiile celor care au participat luni, 15 decembrie, la balul organizat de Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Fie că sunt scrise pe forum, pe bloguri sau pe messenger, părerile sunt împărțite. Zile în șir am citit opinii care de care mai diversificate, argumente solide sau ușor demontabile și am fost martorul unor discuții aprinse, dacă nu „fierbinți” între oameni care ar trebui să încerce să-și vorbească civilizat, măcar de dragul colegialității. Recunosc că până în momentul de față nu am fost în stare să-mi formez o părere demnă de a fi împărtășită și celorlalți sau publicată aici, pe blog. Poate din cauza faptului că timpul este o resursă prețioasă pentru mine, sau poate din pricina evenimentelor recente, mi-au lipsit obiectivitatea și spiritul critic. Însă acum că acestea două s-au întors din vacanță, sunt mai mult decât pregătit să vorbesc pe larg despre un subiect care a dat naștere unor conflicte destul de urâte între colegii mei: balul bobocilor 2008.

 

Pus sub un nume pompos (Media Night 2008 – orice ar vrea asta să însemne), care reflectă „iubirea” (a se observa ghilimelele) noastră sau, mai bine zis, a organizatorilor față de limba română, balul bobocilor fejeseciști s-a vrut a fi un eveniment de mare anvergură, ceva cu totul altfel decât ce s-a organizat până acum. A ieșit, în schimb, o mare aiureală. Oricât s-ar disculpa organizatorii (prin „s-ar disculpa” se poate înțelege și „a arunca vina de la unul la altul”), nu există scuză pentru ceea ce s-a petrecut pe scenă (și nu numai) în seara balului.

 

Biletele au fost realizate sub forma unor legitimații de presă, ceea ce mi s-a părut o idee foarte originală. Păcat că n-a stat nimeni să le controleze. Pe scurt, fetele de la intrare, însărcinate cu verificarea „legitimațiilor”, nu s-au prea sinchisit de cei care intrau. Așadar, în club putea intra oricine. Eu mi-am făcut totuși datoria și am fost cinstit până la capăt, punându-le bucata de carton în fața ochilor. Probabil m-au înjurat în gând pentru că am îndrăznit să le întrerup discuția, dar… puțin îmi pasă.

 

Mi-a plăcut ideea de garderobă în interiorul clubului, chiar dacă tânăra responsabilă cu numerotarea boarfelor avea o mutră cam acră. E bine să știi că îți poți lăsa hainele care te feresc de frigul crunt al lunii decembrie, putând astfel să te destrăbălezi în voie pe muzica din club. Precaut din fire, mi-am păstrat cheile și celularul în buzunarul pantalonilor. Am fost mulțumit și de aspectul general al clubului „The Silver Church” (Da, e în România. Numele atestă mania românilor de a exagera cu anglicismele). M-a întâmpinat o încăpere destul de spațioasă, aerisită, aproape lipsită de fumul de țigară, decorată în stil gotic, de ale cărei arcade erau atârnate candelabre. Nu pot să spun că aspectul m-a luat prin surprindere, întrucât, ca un veritabil aspirant la o carieră în jurnalism, m-am documentat temeinic despre felul în care este amenajat clubul.

 

Cel mai OK nu mi s-a părut eranul imens cu leduri care lumina întreaga scenă, nici pupitrul DJ-ului care era undeva la balcon, ci barul. Deși am avut ocazia să cunosc barmani mult mai experimentați (adevărați maeștri ai shakerului), m-a bucurat faptul că acela a fost un BAR în adevăratul sens al cuvântului, unde puteai savura un cocktail delicios în timp ce priveai la barmanii care mânuiau cu îndemânare sticle cu diverse băuturi. Pentru că lumina nu era suficient de puternică, nu prea vedeai ce ți se turna în pahar (Vodka? Poate gin?), dar, la dracu’, era bun. Până la urmă, n-a murit nimeni (cred). Eu, unul, după un Mai Tai și vreo două Daiquri am uitat de toate inconvenientele și m-am rupt în figuri pe ringul de dans (și nici măcar nu era genul meu de muzică). Din păcate (pentru unii), conștiința și spiritul de observație au rămas active.

 

Despre prețuri, no comment. Eu oricum mă încadrez în categoria „big spender” și nu pun mare preț pe bani (ironic, nu-i așa?), deci e foarte posibil ca orice să mi se pară ieftin. Totuși, ca să citez un comentariu inteligent de-al dynei, „dacă era mai ieftin, era gratis”. Trust me, prețurile pot fi exagerate în multe cluburi bucureștene. Aici, un suc costa 5 lei, iar cel mai scump cocktail era, dacă-mi aduc eu bine aminte, 16 lei. Pomană, nu glumă!

 

După ce că nu mai erau locuri la mese (gentoaiele fetelor deja invadaseră toate cotloanele), organizatorii („dragii” de ei) s-au gândit să ne mai sufoce și cu un teanc de reviste expirate. Spun „expirate”, pentru că nu erau nici măcar de actualitate, ci vechi de mai mult de o lună. Slavă cerului, încă n-am ajuns atât de sărac încât să nu-mi pot permite o revistă (Atenție! Am zis „revistă”, nu rebut). Cei mai deștepți le-au călcat în picioare, alții, conduși de mania cleptomaniei românești, le-au îndesat în genți și le-au luat acasă. Pe post de hârtie igienică, presupun, pentru că am văzut și băieți disperați să plece acasă cu reviste precum „Cosmopolitan” sau „Marie Claire”. Ce dracupoate face un bărbat cu niște reviste ca astea, n-am nici cea mai mică idee.

 

Ce m-a scos din sărite a fost prezentatorul, un anume „MC Icsu”, care arăta de parcă ieșise dintr-o gură de canal. Îmbrăcat într-un tricou vai mama lui și niște pantaloni care semănau mai degrabă a canale de aerisire, a considerat că o bandană șmecheroasă ar completa imaginea lui de „bad boy”. În realitate, arăta ca un sticks în bătaia vântului. Și pentru că nu a putut să fie doar un dezastru vestimentar și-atât, a trebuit să deschidă și gura, ca să arate lumii cât de prost e, că de, prostul nu e prost destul până nu e și fudul. Preț de vreo două ore ne-a terorizat timpanele cu îndemnuri la sunete nearticulate precum „Aaaaa”, „Eeee”, „Yeeee”, de parcă am fi fost maimuțe sau papagali. Ceea ce n-a reușit tipul ăsta să înțeleagă a fost că noi eram studenți la Jurnalism, adică aveam destul creier încât să nu repetăm sunetele pe care le scotea el pe gură. În cele din urmă, s-a ales cu feedbackul dorit, tot nearticulat, venit de această dată din partea unor studenți mai tupeiști, sub formă de  „Huooooo!”.

 

După ce Idioțenia Sa Prealuminată, MC Icsu, a părăsit scena indignat fiind de faptul că nu i-a mers strategia cu „Aaaa” și „Eeee”, rolul de prezentator i-a revenit unui băiat pe care ulterior am aflat că-l cheamă Claudiu. Deși nici el nu a fost consecvența întruchipată, s-a descurcat mult mai bine decât anonimul care s-a rupt în figuri la începutul serii.

 

Ajungând la cel mai important moment al serii, concursul de miss&mister, nu pot să spun decât că am remarcat (cu foarte mici excepții) dezastre vestimentare, combinații dezastruoase de haine și accesorii și o atitudine care nu-și are locul pe scenă și, mai ales, în fața camerelor de luat vederi. Din câte am înțeles, bobocii au fost nevoiți să-și asigure singuri ținutele (câte una pentru fiecare probă), ceea ce explică lipsa de inspirație în alegerea hainelor. Trecând peste asta, foarte mulți dintre ei au fost nesiguri, au greșit pașii și s-au lăsat copleșiți de emoții. Multe  elemente, de la postură până la felul în care pășeau, nu au fost potrivite pentru ieșirea pe scenă.

 

Un alt lucru care m-a nemulțumit și m-a lăsat cu un gust amar a fost una dintre probele concursului, cea în care bobocii au fost întrebați despre DEEE (sper că n-am greșit numărul de „E”-uri). Nu știu exact ce înseamnă DEEE (ceva legat de ecologie în orice caz), dar știu că n-a fost frumos din partea organizatorilor să impună această probă, doar pentru a măguli sponsorul principal. Deranjant a fost și faptul că proba a fost aranjată, toți concurenții răspunzând corect la întrebările adresate. (Dubios, nu-i așa?)

 

Muzica a fost acceptabilă, în sensul că a existat varietate. Spre sfârșitul serii s-a prostit DJ-ul, pentru că a început să exagereze cu muzica twist și rock’n’roll sau cum s-o mai numi. Înțeleg să se facă un „remember” al anilor trecuți, dar nici chiar așa. Cu toate astea, studenții s-au distrat (nu știu dacă au făcut-o de bunăvoie și nesiliți de nimeni sau din cauza consumului de alcool). M-am distrat și eu în cele din urmă, dar nu mulțumită organizării (care a lăsat de dorit), ci datorită faptului că, de când sunt la această facultate, am învățat să mă adaptez cu succes chiar și celor mai neobișnuite situații.

 

În concluzie, Media Night 2008 a fost nașpa. BALUL (pentru că asta a contat încă de la început) a fost… OK, să zicem. Am apreciat foarte mult efortul unor persoane dragi mie implicate în organizare și faptul că unii oameni încă mai știu să se distreze indiferent de situație, dar nimic mai mult.

 

Până la următorul articol, toate cele bune!

Creative Commons License
Acest text se află sub incidența legilor de copyright. Nu se permite copierea, difuzarea sau modificarea lui fără acordul autorului..

Anunțuri

14 gânduri despre „Balul deșertăciunilor©

  1. Cateva observatii:

    1. Te-ai mutat pe wordpress. La cunostintele minime pe care le am eu, worpressul e mai „friendly-user”

    2. Nu imi place tema blogului. Si nu e deloc orginala, am vazut-o la cel putin patru fjsc-isti.

    3. Ma bucur ca ma citezi, desi nu-mi dau seama daca ai fost sau nu ironic. 🙂

    4. Hai sa revenim la bal. Pe langa ce am scris eu, am o completare: da, concursul cu DEEE (???) era aranjat. Adica bobocii aveau pe biletel, pe langa intrebare, si raspunsul corect. Informatie verificata din trei surse.
    Nu era suficient ca eram considerata o nesuferita, ma uraste si mai multa lume dupa ce mi-am zis parerea despre bal. Asta e, unii nu stiu sa accepte critici. Totusi, cu adevarat trist mi se pare faptul ca organizatorii au incercat sa dea vina unii pe altii. Daca balul iesea, intr-adevar, asa cum au promis, se bateau ca sa iti asume meritele si sa culeaga laurii.

    Un An Nou plin de realizari remarcabile! (ah, ma bucur ca nu ai scris despre Craciun)

  2. @Dyna (Îți mulțumesc pentru comentariu):

    1. Da, m-am mutat pe WordPress, pentru că au schimbat interfața. Înainte era greoaie și dificil de manevrat.

    2. Sincer să fiu, mie nu-mi place nicio temă dintre cele oferite aici :)) Asta era în culori mai închise. De-aia am ales-o.

    3. Nu, chiar nu sunt ironic. Mi s-a părut un comentariu inteligent.

    4. Referitor la bal, eu m-am abținut să comentez pe forum înainte să aibă loc, însă nu mi-am reprimat criticile după ce s-a terminat. Probabil speram că va ieși așa cum promiseseră ei, dar… n-a fost așa. Cineva spunea că facem „mare tevatură” (sau ceva de genul), însă eu cred că e necesar să critici dacă evenimentul nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor. În fine, să sperăm că organizatorii au învățat din greșeli, iar balurile viitoare vor fi mult mai reușite.

    Încă o dată, îți mulțumesc pentru că ai avut răbdare să citești și îți urez un An Nou exact așa cum ți-l dorești! 😉

  3. Am citit impresiile tale despre bal si am vazut ca nu sunt prea bune. Eu am avut si nenorocul sa ma numar printre participantii la „fresh rating star”. Ce pot sa spun este ca sunt la fel de dezamagita ca si tine. Pentru ca initial ne-au anuntat ca va fi un altfel de bal cu super probe legate de jurnalism…si a fost un bal ca oricare altul de care eu as fi ras cu pofta.
    Cat despre tinute, da ni le-am asigurat noi si sincer eu sunt f multumita de cum m-am imbracat. Nu ti-a placut costumul de tiganca??? te uciiid 😀 Eu chiar m-am dat de ceasul mortii sa arat destul de bine si sa fiu si decenta…nu imbracata vulgar sau de prost gust…dar ma rog e parerea ta si nu o contest. Critica e constructiva.
    Sarbatori fericite si un an excelent!

  4. @Diana: Pe mine m-a întristat (ca să zic așa) faptul că voi a trebuit să vă procurați atâtea ținute, pentru că sunt conștient că e foarte greu să-ți cumperi sau să faci rost de atâtea haine pentru o singură seară.

    Lăsând vestimentația la o parte, ce mi-a plăcut cel mai mult la tine a fost faptul că ai fost foarte dezinvoltă și foarte naturală pe scenă. 😉 Ca să îți întorc urarea, îți doresc „La Mulți Ani!” și „Sărbători fericite!”

    @lovingvama: Câțiva dintre cei care s-au implicat în organizare sunt și prietenii mei și îi respect pentru că, în pofida rezultatelor, și-au dat silința să iasă bine. 🙂

  5. Revistele acelea au fost sarcina mea. De fapt eram obligati de partenerul nostru media sa impartim revistele in sala. Unora le-a placut. Imi cereau chiar si dupa ce terminasem de impartit. Erau reviste pentru toate categoriile (nu doar cele 2 mentionate de tine).

    De celelalte aspecte nu ma pot lega. E parerea ta. La cateva randuri iti dau dreptate. Insa mi-am dat seama ca e mai bine sa nu comentez orice si sa accept opinia omului asa cum e ea.

    Oricum…eu am incercat sa vad partea buna a lucrurilor. M-am distrat, m-am imprietenit cu cei de la Montuga….si asta e cel mai important.

    Bafta si la cat mai multe posturi si in wordpress.

  6. @fogdan1988: Mi-am dat seama că toată chestia cu revistele e strategia de promovare venită din inițiativa partenerilor media, dar aș fi apreciat dacă ar fi distribuit și ei măcar numere de actualitate. Am văzut câteva reviste care erau „expirate”, ca să zic așa, chiar dacă nu este cel mai potrivit termen.

    Știu că erau reviste pentru toate gusturile, dar mie mi s-a părut ciudat și în același timp amuzant să văd băieți care se luptau cot la cot cu fetele pentru a pleca acasă cu reviste dedicate EXCLUSIV femeilor.

    Am aflat că și tu ai fost implicat în organizare, deci îți apreciez efortul. Sunt dur când vine vorba de critici pentru că am în spate ani buni de experiență în organizare. Cel mai important lucru pe care l-am învățat a fost că, atunci când îți propui să organizezi un eveniment, trebuie să-l gândești în așa fel încât să corespundă standardelor celor mai cârcotașe persoane.

    Și eu îți doresc multă baftă și, dacă te vei mai implica vreodată în organizarea vreunui eveniment, ține minte sfatul meu: întreabă-te în permanență ce ai putea face ca să-l surprinzi în mod plăcut chiar și pe cel mai al dracu’ dintre critici! 😉

  7. Interesant, dat nu vrei sa adaugi putin umor siteului tau :P? O poza haioasa cu animale care se schimba in fiecare zi.
    Daca da, da click pe numerle meu

  8. Dar ce probe au fost? Poti, te rog frumos, sa dai niste exemple?

    pentru ca as vrea si eu sa particip anul acesta. Insa nu stiu inca daca la FJSC, sau nu 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s